NEWS

MA GASITI PE stoianandrei.wordpress.com

The Future of Work

The Future Of Work

View more documents from Jeff Brenman.

Larn Inglish uith Base

Re-skilling Europe for the new global knowledge economy

Vijay Govindarajan - Creating an Innovation Mindset

Jerry Kaplan despre greselile antreprenorilor

Watch it on Academic Earth

Unul din cinci tineri sub 25 de ani este somer

Rata şomajului în rândul tinerilor sub 24 de ani este de 19,2%, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică referitor la trimestrul al doilea din 2009. Conform metodei de calcul BIM, care se bazează pe cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO), şomajul în rândul tinerilor din spaţiul urban depăşeşte chiar 25%. Unul din cinci tineri de sex masculin (20,2%) este în căutarea unui loc de muncă, în timp ce tinerele sunt mai puţin expuse şomajului (17,9%).

Potrivit INS, rata şomajului BIM la nivelul ţării a fost de 6,3% în trimestrul al doilea, în scădere faţă de cel anterior (6,9%) şi în creştere faţă de trimestrul corespunzător din anul precedent (5,6%). Şomerii în sens BIM sunt persoanele care îndeplinesc următoarele trei condiţii: nu au un loc de muncă, sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni şi s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

România continuă să aibă una dintre cele mai mici rate de ocupare a populaţiei din Europa, de numai 59,2%, la o distanţă de 10,8 puncte procentuale faţă de ţinta de 70%, stabilită prin Strategia de la Lisabona pentru 2010. Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de peste 15 ani care au desfăşurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puţin o oră în perioada de referinţă, în scopul obţinerii unor venituri. În T2 2009, populaţia activă a României depăşea cu puţin nivelul de zece milioane de persoane. (Business Standard)

Ziua Profului

LA MULTI ANI!

Legea Lobbyului

Astept parerile voastre atat pe mail cat si aici.

LEGE

Privind organizarea activităţii de lobby

Art. 1. Obiectivul prezentei legi

(1) Prezenta lege reglementează modul de desfăşurare a acţiunilor de influenţare a activităţii puterii legislative şi a celei executive, acţiuni desfăşurate in favoarea unei terţe părţi, în baza unui contract de lobby.

(2) Obiectivul acestei legi este de a stabili modul în care trebuie să se desfăşoare relaţiile dintre autorităţile publice şi lobbysti, de a populariza activitatea de lobby şi de a reglementa această activitate.

(3) Nici o prevedere a acestei legi nu poate îngrădi dreptul cetăţenilor României:

(a) de a se adresa în scris organelor statului;

(b) de a-şi exprima o opinie personală;

(c) de a se asocia,

aşa cum sunt prevăzute aceste drepturi în Constituţia României.

Art. 2. Scopul activităţii de lobby

Scopul unei activităţi de lobby poate fi una din următoarele activităţi, cu excepţia cazurilor în care aceste activităţi devin contrare apărării ţării şi siguranţei naţionale sau aduc atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului:

a) în exercitarea iniţiativei legislative: retragerea, modificarea, adoptarea sau abrogarea, după caz, a unei legi, hotărâri sau moţiuni de către Camera Deputaţilor şi/sau Senat, a unui decret emis de Preşedintele României, a unei hotărâri sau ordonanţe emise de către Guvern, sau a altui act administrativ emis de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale;

b) în exercitarea de către Guvern a funcţiei de strategie, aplicare a programelor de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de activitate, realizare a politicii în domeniul social, cât şi a funcţiei de administrare a proprietăţii statului, precum şi în elaborarea şi implementarea de către ministere a politicilor şi strategiilor din domeniile specifice de activitate;

c) declanşarea procedurilor de stabilire a obiectului şi de organizare, în condiţiile legii, a unui referendum;

d) nominalizarea, audierea sau confirmarea unei persoane într-o funcţie publică care este aleasă de Camera Deputaţilor şi/sau Senat, de autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv dacă este numită de către autorităţile administraţiei publice centrale. 2

Art. 3. În întelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semificaţii:

- activitatea de lobby înseamnă totalitatea acţiunilor, desfăşurate prin metode legale, pentru influenţarea activităţii puterii legislative sau a celei executive, fie că este vorba despre instituţii publice centrale sau locale, acţiuni desfăşurate în favoarea unei terţe părţi, în schimbul unor beneficii materiale, prevăzute în contractul de lobby.

- acţiuni specifice activităţii de lobby înseamnă orice comunicare orală sau scrisă, inclusiv electronică, adresată unor reprezentanţi ai unei autorităţi sau instituţii publice, în favoarea unui client.

În această categorie se includ:

a) informarea beneficiarilor asupra etapelor care trebui parcurse pentru atingerea obiectivului urmărit;

b) cercetarea şi adunarea de informaţii necesare îndeplinirii scopulu propus;

c) informarea beneficiarilor asupra demersurilor întreprinse şi monitorizarea rezultatelor;

d) analiza activităţii desfăşurată de autorităţile publice centrale și locale;

e) participarea la dezbaterile organizate de autorităţile publice centrale și locale asupra cărora se exercită activitatea de lobby;

f) dezvoltarea şi atragerea susţinerii publice prin orice mijloace publicitare, mass-media, conferinţe sau dezbateri publice;

g) contribuţii la dezvoltarea strategiilor politice şi/sau economice şi atragerea sprijinului formaţiunilor politice pentru atingerea obiectivului urmărit;

h) contacte directe cu reprezentanţii puterii legislative sau executive, fie că este vorba despre autoritățile publice centrale sau locale;

i) alte activităţi conexe activităţii de lobby.

Nu sunt considerate acţiuni specifice activităţii de lobby următoarele tipuri de comunicări:

(a) comunicări făcute de o persoană oficială, în virtutea atribuţiilor sale oficiale;

(b) comunicări făcute de un reprezentant al unei organizaţii mass-media, în scopul strângerii şi difuzării de ştiri şi informaţii către public;

(c) comunicări făcute într-un discurs, articol, publicaţie sau în altă formă destinată aducerii la cunoştinţa publicului, ori prin radio, TV sau alte mijloace de comunicare;

(d) comunicări făcute în favoarea Guvernului unei ţari străine sau a unui partid politic străin;

(e) comunicări făcute în vederea fixării unei întâlniri, a cererii de informaţii şi alte asemenea cereri administrative, dacă această cerere nu urmăreşte influenţarea persoanelor oficiale;

(f) mărturii depuse în cadrul audierilor organizate și desfășurate potrivit legii;

(g) comunicări trimise ca răspuns la cererea unei persoane oficiale;

(h) comunicări care nu pot fi efectuate fără a divulga informaţii, care potrivit legii sunt secrete;

- client înseamnă orice persoană fizică cu drept de vot, cu excepţia: persoanelor alese în funcţie prin vot universal, membrii Guvernului, persoanele numite în funcţie de primul-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice precum şi orice persoană juridică română, singură sau în asociere, care angajează o altă persoană fizică sau juridică, pentru a desfăşura activităţi de lobby în favoarea primei persoane, în schimbul unor compensaţii băneşti sau de altă natură. O persoană juridică ai cărei angajaţi desfăşoară activităţi de lobby în favoarea ei este, în acelaşi timp, client şi angajator. În cazul unei asociaţii de firme, care angajează alte persoane pentru a desfăşura activităţi de lobby, client este asociaţia respectivă şi nu membrii săi individuali;- contractul de lobby înseamnă acordul de voinţă prin care clientul încredinţează unui lobbyst reprezentarea propriilor drepturi, opinii sau interese printr-o activitate specifică; 3

- firmă de lobby înseamnă o persoană juridică română, care are unul sau mai mulţi angajaţi şi care desfăşoară activităţi de lobby în beneficiul unui client, altul decât persoana juridică respectivă;

- lobbyst de profesie înseamnă acea persoană care, în calitate de angajat al unui client şi în schimbul unor compensaţii materiale sau de altă natură, prestează servicii care implică mai mult de o comunicare de tip lobby, dar nu şi acea persoană ale cărei activităţi de lobby constituie mai puţin de 20% din serviciile furnizate clientului său într- o perioadă de 6 luni;

- reprezentant al unei autorităţi sau instituţii publice înseamnă: deputații și senatorii, membrii comisiilor permanente, ai comisiilor de anchetă și ai comisiilor speciale ale Parlamentului, membrii din România ai Parlamentului European, Preşedintele României, membrii Guvernului, secretarii de stat, conducătorii organelor de specialitate din administraţia publică centrală şi din autorităţile administraţiei publice locale.

Art. 4. Activitatea de lobby

(1) Activitatea de lobby poate fi desfăşurată de orice persoană fizică sau juridică, după înregistrarea acesteia în Registrul de Lobby.

(2) Lobbystii de profesie îşi pot desfăşura activitatea, la alegere:

(a) individual, în calitate de comerciant;

(b) în cadrul unei societăţi comerciale, cu sediul în România, în calitate de asociat ori acţionar, potrivit legii;

(c) în calitate de lobbyst salarizat în interiorul profesiei.

(3) Pentru a deveni lobbyst de profesie, o persoană fizică, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;

(b) a absolvit studii superioare;

(c) nu a fost condamnată definitiv pentru infracţiuni contra demnităţii, autorităţii sau instigare publică;

(d) se bucură de o bună reputaţie profesională şi socială;

(e) a absolvit un curs de pregătire de scurtă durată, organizat de instituţii educaţionale, constituite ca persoane juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 102/1998 privind formarea profesională continuă prin sistemul educaţional;

(f) nu a făcut obiectul unei decizii de radiere din Registrul de Lobby.

(4) Pentru a deveni lobbyst de profesie, o persoană juridică, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(a) să aibă în obiectul de activitate prestarea activității de lobby;

(b) cel puţin unul dintre administratori sau acţionari să aibă calitatea de lobbyst de profesie.

(c) nu a făcut obiectul unei decizii de radiere din Registrul de Lobby.

(5) O societate comercială poate angaja lobbysti de profesie, în calitate de salariaţi.

(6) Lobbystii de profesie primesc pentru activitatea depusă o remuneraţie stabilită prin contractul încheiat cu clienţii.

Art. 5. Înregistrarea lobby-stilor

(1) În vederea înregistrării activităţii de lobby se înfiinţează Registrul de Lobby. Acest registru va fi ţinut de oficiul registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti. Modul de organizare şi funcţionare a Registrului de Lobby se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(2) Acte necesare pentru înscrierea unei persoane fizicei în Registrul de Lobby:

a) cerere;

b) copie act de identitate; 4

c) cazier judiciar;

d) copie legalizată a diplomei de studii superioare;

e) copie legalizată a dovezii privind absolvirea cursului de specialitate prevăzut la Art.4, Pct. 3.

(3) Acte necesare pentru înscrierea unei persoane juridice în Registrul de Lobby:

a) cerere;

b) copie act constitutiv, cu toate modificările și completările ulterioare;

c) împuternicire pentru persoana/persoanele desemnate să reprezinte firma;

d) copie CUI;

e) dovada faptului că cel puţin unul dintre angajaţii firmei este lobbyst de profesie, înregistrat în Registrul de Lobby.

Art. 6. Interdicţii în desfăşurarea activităţii de lobby

Este interzisă desfăşurarea activităţii de lobby de către:

(a) Membrii Parlamentului, membrii Parlamentului European, membrii Guvernului, salariaţii organelor administraţiei publice centrale și locale;

(b) Agenţiile sau regiile de stat, directorii și membrii din conducerea acestora;

(c) Orice operator economic în cadrul căruia statul deţine o participaţie mai mare de 51%, directorii şi membrii consiliului de administraţie al acestora;

(d) Partidele politice şi membrii organelor de conducere ale acestora;

(e) Societăți comerciale, regii autonome, organizaţii, asociații și fundaţii care nu au în obiectul de activitate desfășurarea activității de lobby și nu sunt înregistrate în Rergistrul de Lobby.

Art. 7. Radierea din Registrul de Lobby

Un lobbyst poate fi radiat din Registrul de Lobby, dacă:

(a) Lobbystului i-a fost interzisă practicarea activităţii de lobby printr-o hotărâre judecătorească definitivă;

(b) Lobbystul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la Art.5 din prezenta lege;

(c) Lobbystul nu respectă prevederile Art.11 din prezenta lege, cu privire la raportare;

(d) La solicitarea lobbystului.

Art. 8. Înregistrarea activităţii de lobby

(1) Lobbystii de profesie trebuie să înregistreze fiecare activitate de lobby angajată în Registrul Activităţii de Lobby deschis la secretariatul fiecărei autorități sau instituții publice. Această înregistrare trebuie făcută în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la încheierea contractului de lobby.

(2) Condiţiile în care se efectuează înregistrarea activităţii de lobby angajată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Înregistrarea trebuie să cuprindă:

(a) datele de identificare a lobbystului;

(b) datele de identificare a clientului, cu enumerarea asociaţilor care deţin fiecare mai mult de 20% din capitalul social, în cazul persoanei juridice;

(c) o copie a contractului de lobby;

(d) descrierea ţintei/ţintelor activităţii de lobby;

(e) modul de desfăşurare a activităţii de către lobbyst, precum şi declararea principalelor probleme pe care le tratează în numele fiecărui client al său.

(3) În situaţia în care, după înregistrare, contractul între lobbyst şi clientul său a încetat şi nu se prevede încheierea unui nou contract cu acest client lobbystul poate solicita anularea înregistrării din Registrul Activităţii de Lobby. 5

Art.9 Reguli fundamentale ale activităţii de lobby

(1) Lobbystii au obligaţia de a:

(a) furniza autorităţilor publice abilitate numele clientului lor şi modul de desfăşurare a activităţii în favoarea acestuia;

(b) informa clienţii cu privire la obligaţiile ce le revin, conform prevederilor prezentului act;

(c) nu folosi informaţiile confidenţiale primite de la client, în detrimentul acestuia;

(d) nu promova interesele unor competitori ai clientului, fără acordul expres al clientului său;

(e) discerne informaţiile primite din partea clientului, în vederea oferii lor către autorităţile publice;

(f) informa clientul în cazul în care obiectivele urmărite de acesta sunt ilegale sau dacă încalcă principiile activităţii de lobby şi în acest caz să refuze întreprinderea unei acţiuni;

(g) nu obţine informaţii prin mijloace ilegale.

(2) Lobbystilor le este interzis să facă activităţi de lobby pe lângă o autoritate a administraţiei publice în care o rudă a sa, până la gradul III inclusiv, deţine o funcţie de conducere.

(3) În activitatea desfăşurată lobbystilor le este interzis sa promită, să ofere sau să solicite reprezentanţilor autorităţilor publice cadouri, avantaje materiale sau financiare, ori alte beneficii.

Art. 10 .Relaţia lobbyst - autorităţi publice

(1) Un lobbyst poate cere autorităţilor publice prezentarea argumentelor sale în persoană, cel puţin odată:

(a) în timpul unei activităţi de lobby aferente unei decizii a Parlamentului, în faţa unei comisii parlamentare;

(b) în timpul unei activităţi de lobby aferente unei decizii a Guvernului, or a Ministerelor din subordine, în faţa unei persoane din conducerea ministerului respectiv;

(c) în timpul unei activităţi de lobby aferente unei decizii a administraţiei publice locale, în faţa autorităţilor competente.

(2) Pentru a prezenta personal argumentele sale, un lobbyst trebuie să adreseze o cerere scrisă autorităţilor în cauză.

(3) Conducătorul autorităţii publice poate decide liber cu privire la oportunitatea organizării unei astfel de întâlniri. Hotărârea luată va fi comunicată şi lobystului solicitant.

(4) Lobbystul poate invita membri ai administraţiei publice la târguri şi conferinţe în cadrul cărora să desfăşoare activităţi de lobby.

(5) Lobbystul poate trimite materiale explicative, publicaţii ştiinţifice, studii de fezabilitate către autorităţi, în vederea susţinerii argumentelor sale.

Art. 11. Raportarea activităţii de lobby

(1) Pe perioada înregistrării în Registrul de Lobby, lobbystii sunt obligaţi să furnizeze raportări trimestriale către oficiul registrului comerțului de pe lângă tribunalul Municipiului București. Condiţiile în care se efectuează această raportare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(2) Raportul va conţine:

(a) lista deciziilor autorităţilor, care au făcut obiectul activităţii de lobby;

(b) obiectivele concrete ale activităţii de lobby desfăşurate;

(c) lista mijloacelor folosite;

(d) lista cu numele oficialităţilor contactate în cadrul activităților de lobby;

(e) numele clientului/clienţilor. 6

(3) În situaţia în care lobbystul nu trimite această raportare în termen de 30 de zile de la încheierea trimestrului, oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Municipiului București îi va trimite acestuia o somaţie pentru a trimite raportul respectiv în cel mult 15 zile de la primirea somației. Dacă nici acest termen nu este respectat lobbystul respectiv va fi radiat din Registrul de Lobby.

Art. 12. Răspunderi şi sancţiuni

(1) Desfăşurarea activităţii de lobby în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3,000 lei la 5,000 lei.

(2) Desfăşurarea activităţii de lobby fără respectarea prevederilor Art.4 şi Art.5 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5,000 lei 7,000 lei.

(3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor se efectuează de către funcţionarii anume autorizaţi ai direcţiilor generale judeţene de finanţe publice şi control financiar de stat, respectiv ai municipiului Bucureşti.

(4) Soluţionare plângerilor împotriva sancţiunilor stabilite prin procesul verbal de constatare a contravenţiei se face potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Art.13 Dispoziţii finale

(1) Prevederile din prezenta lege se completează cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, legea societăților comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare

(2) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Munca pe timp de criza

Munca pe timp de criza. Take a look! :)

http://www.performhr.ro/blog/2009/09/17/munca-pe-timp-de-criza/#comments

Viitorul muncii...viitorii angajati

Viitorul muncii o sa fie guvernat de eticheta calitatii si a eficientei. Disponibilizarile in masa ale angajatilor neperformanti si superficiali deja au inceput sa creeze primele schimbari in psihicul angajatilor – astfel, acestia vor fi din ce in ce mai atenti la detalii, orientate catre rezultate si eficienta in toate activitatile pe care le desfasoara.

De cealalta parte, angajatorii vor fi mult mai atenti atunci cand recruteaza o persoana. Experienta profesionala si calificarile vor domina in procesul de luare a deciziilor in ceea ce priveste angajarea. De asemenea, angajatorii vor acorda o mai mare atentie activitatilor pe care le delegau anumitor angajati, se vor implica personal in desfasurarea acestora.

In ceea ce priveste programul de lucru, acesta va cunoaste o flexibilizare. Asta nu inseamna ca activitatile se vor reduce. Flexibilizarea va fi introdusa pentru a produce eficienta in atingerea rezultatelor. Angajatii vor avea posibilitatea sa munceasca de oriunde vor cu conditia de a indeplini cu eficienta toate task-urile pe care le au. Astfel presiunea “semnarii de condica” o sa dispara si o sa fie inlocuita cu notiunea efficient time management si task-oriented. Astel, angajatii vor fi obligati sa-si petreaca numeroase weekend-uri rezolvand anumite sarcini de la job.

In acelasi timp, aceasta permisivitate a dramuirii eficiente a orelor de munca ofera viitorilor angajati posibilitatea de a fi mult mai creativi.
Libertatea la serviciu se va traduce, in mod natural si in abordari noi, inedite de rezolvare a problemelor, de relatie cu clientii sau de gestionare a anumitor activitati.

Un alt element de noutate va fi cresterea numarului cererilor de “angajati interimari”. Acestia vor fi recrutati de angajatori numai pentru task-uri specifice, pe o perioada scurta sau medie de timp. Este o procedura intalnita deja indeosebi la nivel de management sau de consultant specialisti, adusi de companiile mari pe termene scurte pentru anumite activitati menite sa optimizeze procese ale business-ului, dar care probabil ca se va aplica la nivel general in urmatorii ani, in cazul multor domenii de activitate si al multor angajati.